PAUL: Daca lucrul asupra personalitatii prezente face parte din campul microcosmic, ne puteti vorbi putin despre natura lucrului mezocosmic?
DASKALOS: Trebuie sa fim atenti cu conceptiile noastre, deoarece ele sunt limitate de imprejurari neprevazute legate de spatiu si timp. Amintiti-va ca Iisus Emmanuel Hristos a vorbit despre „regatul interior al Cerului”. Nu putem sa ne divizam cercetarea intre ceea ce are loc in interiorul personalitatii si intre ceea ce se intampla in exterior. Cum e deasupra, asa si dedesubt. Tot ceea ce exploram in afara sinelui – Legile Divine, Principiile, Ideile, Cauzele si Cerurile – apartin de fapt naturii noastre mai inalte.
Totusi, avem nevoie sa vorbim in termeni relativi pentru moment. Asa-numita lucrare mezocosmica este o explorare a Intelepciunii, Iubirii si Puterii Absolute ale lumilor, conducand la un angajament constient de sine si responsabil in Planul Divin. Aceasta lucrare produce in interiorul personalitatii un respect pentru toate formele de viata, respect pentru sine si pentru altii. Lucrarile mezocosmice includ munca noastra asupra dublurilor eterice pentru o sanatate buna si pentru scopuri de vindecare, lucrand cu elementali controlati pentru construirea sferelor de lumina si incepand sa ne acordam pe noi insine cu obiecte si forme din interiorul lumilor materiale, psihice si mentale. Ne vom minuna de incomensurabila Intelepciune a Fiintarii Absolute.
PAUL: In opera Dvs. se pare ca nu devalorizati lumea materiala. Unele sisteme orientale, ca si multe altele occidentale, considera lumea materiala o iluzie, maya (un termen Sanskrit), un loc de unde sa scapi, sa-l depasesti si de care sa ne detasam.
DASKALOS: Credeti ca Dumnezeu, in Intelepciunea Lui Infinita, ar fi permis crearea lumii materiale daca n-ar fi avut valoare? Credeti ca Arhanghelii ar lucra neincetat pentru construirea si mentinerea planetei materiale si a universului, pastrandu-le in armonie, daca nu ar fi fost menite sa fie salasul fenomenului vietii? Corpurile noastre materiale apartin lumii materiale asa cum corpurile noastre psihice apartin lumii psihice. Este o mare onoare sa existi pe acest pamant glorios pentru ca „aici este casa Lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor” (Geneza 28:17). Carnea, desi greu de suportat uneori, si pamantul sunt sacre. Este un pacat sa strici, in orice fel, acest paradis, pentru ca „este un pamant sfant” (Exodul 3:5).
PAUL: Este adevarat ca trupurile noastre materiale impartasesc intelepciunea pamantului?
DASKALOS: Intelepciunea, Iubirea si Puterea materiei. Amintiti-va ca Fiintarea Absoluta este totul si este in toate.
Avem cunostinta despre realitati marete in lumile mai inalte si despre realitati supreme dincolo de lumile separatiei. Dar noi suntem aici acum si lumea este un paradis din care avem multe, multe de invatat. Maiestatea absoluta a corpului uman si corpurile cosmice sunt dincolo de intelegerea doctorilor si oamenilor de stiinta. Nu trebuie sa minimalizam materia, dar trebuie s-o respectam si s-o folosim in mod corespunzator.
Ar putea exista o scoala mai buna decat lumea materiala? Daca intelegem corect si tragem invataminte din toate incercarile si greutatile si nu ne lasam prea absorbiti de bucuriile si triumfurile pamantesti, avem atat de multe de invatat aici. Este o scoala perfecta: anotimpurile vietilor noastre, variatele relatii, luptele noastre personale, esecurile si succesele noastre. Planul Divin lucreaza aici.
PAUL: Ati putea sa ne spuneti ceva despre detasare?
DASKALOS: Detasarea, asa cum o intelegem noi, inseamna nici sa supraevaluezi, nici sa subevaluezi orice. Cu alte cuvinte exista un loc pentru orice. Ceea ce trebuie sa evitam este sa ne incurcam si sa devenim peste masura de dependenti de bunurile materiale, de scopurile materiale sau invers, sa pretuim doar lumile mai inalte.
Suntem fundamental impotriva oricarui sistem de exercitii adoptat de occidentali care creeaza o diviziune intre pamantesc si Divin si o prapastie intre o stare meditativa si o stare normala de trezire. Nu este nici sanatos si nici respectuos sa anihilezi fie lumea materiala, fie corpul inferior care apartine acesteia.
PAUL: Deduc ca nu va simtiti confortabil cu sistemele care cer perioade de meditatie de cateva ore pe zi sau cu retrageri din lume care se intind pe luni sau chiar ani de zile?
DASKALOS: Din nou, un asemenea lucru poate fi potrivit conform anumitor traditii, dar noi, Crestini fiind, credem in faptul de a ne afla in serviciul altora – nu ne retragem din fata semenilor nostri care s-ar putea sa aiba nevoie de ajutorul nostru. Accentuam angajamentul fata de lume, dar nu devenim sclavii acesteia. Pentru ca, asa cum a spus Iisus, „ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume” (Ioan 17:16).
Daca, din cand in cand, cineva are oportunitatea sa petreaca cateva zile in munti sau pe malul marii, in meditatie si contemplare, atunci acest lucru este de dorit. Petrecem prea putin timp in natura si de departe mult prea putin timp in tacere. Este bine sa evadezi din haos, din cand in cand, dar avem o lucrare de facut.
PAUL: Care este masura potrivita a meditatiei?
DASKALOS: Sa va explic in felul urmator. Sa zicem ca aveti un lastar. Il expuneti la soare, il puneti in pamant bun si in fiecare zi il udati putin. Va creste in legea lui. Dar daca decideti sa-l expuneti la soarele amiezii sau sa-l udati pana ii inecati radacinile, cu siguranta se va vesteji si va muri. Facand prea multe exercitii exista pericolul sa meditati peste masura, creand o prapastie extrema intre perioadele de meditatie si starea voastra normala de trezire. Noi incurajam numai perioade de meditatie de aproximativ 15 minute, de doua sau trei ori pe zi. Am vazut mult prea multi care si-au degradat serios sistemul nervos prin meditatie excesiva. Noi suntem in lume si trebuie sa lucram cu ea.
PAUL: Sfantul Pavel a scris in Romanii „Insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El” (1:20).
DASKALOS: Bine spus. Unul dintre cele mai valoroase exercitii pe care le predam este acela al explorarii Cercurilor Posibilitatilor inscrise in fiecare forma. Pentru ca atunci cand intelegem unicul curs al vietii al celui mai mic lucru din natura, vedem o marturie a celui Preainalt. Ar trebui sa studiem toate fenomenele vietii pentru a ne largi intelegerea si experienta. Aceasta munca edificatoare are nevoie de secole.
PAUL: Studiul Cercurilor Posibilitatilor – „mainile” din spatele sculptorului – ne conduc in mod natural la examinarea macrocosmosului.
DASKALOS: Da, pentru ca daca intelegem ca formele tuturor lucrurilor au inlauntrul lor un puls si un metabolism – Cercul Posibilitatii – suntem trasi mai aproape de cauze. Aceasta este munca noastra, aceasta este viata insasi; apropierea de Cauza noastra... de Sursa noastra.
Exercitiul si meditatia pe niveluri inalte inseamna explorarea, acordarea si in cele din urma unificarea (contopirea) cu Cauzele, Principiile, Ideile si Legile. Fiecare Cerc al Posibilitatilor lucreaza conform fortelor Divine ale Iubirii, Puterii si Intelepciunii Absolute. Aceste forte perfecte ale vietii exista in interiorul formei umane angelice. Extazul, adevaratul extaz, ne aliniaza pe noi insine cu Divinul.
PAUL: Acest lucru arata smerenia.
DASKALOS: Umilinta pentru egoismul personalitatii curente, dar care inspira Egoul Personalitatii Permanent, notiuni adanci, predate la intalnirile noastre.
PAUL: Ati putea sa ne spuneti mai multe despre contopire ?
DASKALOS: Contopirea este marele scop, este dorinta de comuniune cu Divinul. Prin transcendenta egoismului, personalitatea se poate asimila ea insasi cu orice – si acest lucru este important – suspendand temporar sinele. Pe masura ce avansam in munca noastra, in timp si cu efort, vom fi in stare sa unificam natura noastra cu cea a Arhanghelilor, a Fecioarei Maria si a Logosului Sfant (Gr. Hristoanastasia : contopirea cu Hristos). Indumnezeirea este punctul culminant al acestei munci, unde Sufletul Constient de Sine realizeaza unitatea cu Dumnezeu. Spun „realizeaza” pentru ca noi suntem intotdeauna contopiti cu Fiintarea Absoluta; numai ignoranta ne permite sa simtim vreo distanta intre noi si Dumnezeu. Nu exista o asemenea distanta.
PAUL: Meditatia macrocosmica, asa cum ar trebui sa fie, pare mai putin o dorinta sau o practica, si mai degraba o stare de Fiintare. Nu cred ca mai vorbim despre perioade si stari de meditatie, ci despre transformarea completa a sinelui.
DASKALOS: Sfantul Pavel ne cere „sa ne rugam fara incetare” (1 Tesaloniceni 5:17). Trebuie sa ne aflam intotdeauna intr-o stare de respect fata de viata, constienti de locul nostru in Planul Divin, traind intru Dumnezeu, ceea ce inseamna, dupa cum a spus Ioan, „in dragoste” (1 Ioan 4:16). Iubirea nu este ceva ceea ce faci sau simti numai in diminetile de duminica. Este Adevarul continuu si etern. Iubirea este fiecare dintre noi in Individualitatea Comuna.
PAUL: „Individualitatea Comuna”?
DASKALOS: Fiecare dintre noi este logos si impreuna suntem uniti in Logosul Sfant. Aceasta inseamna ca fiecare dintre noi este de fapt o parte a unui singur trup. Aceasta uniune se manifesta la toate nivelele – mental, psihic si chiar fizic – asa cum biologia moleculara intelege acum ca suntem intr-un permanent schimb de materie unul cu celalalt. Chiar si cu densitatea materiei brute suntem intr-un permanent schimb. Puteti sa va imaginati schimburile cu formele mai putin tangibile ale Mintii, emotiilor si gandurilor? Asa ca vedem ca nu suntem unificati numai pe planurile inalte, ci si in lumile separatiei.
Cand ne ranim unii pe altii nu facem decat sa ne ranim pe noi insine. Cand un copil moare de foame in Africa, o parte din noi moare de foame. Cand un copil se naste intr-o familie sanatoasa si grijulie, in oricare parte a lumii, o parte din noi se naste. Cand un soldat moare in Bosnia, o parte din noi moare. Suntem atat agresorul, cat si victima. Acest lucru ne-a invatat Hristos. El a vorbit despre un rege care: „Am fost dezbracat, si tu m-ai imbracat: Am fost bolnav si tu m-ai vizitat; Am fost in inchisoare si tu ai venit la mine”. Si Iisus Hristos, Regele Cerurilor, a explicat „ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut” (Matei 25:35-40). Aceasta este Individualitatea Comuna. In alt loc Iisus vorbeste despre aceasta: „Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele“ (Ioan 15:5). Unul dintre cele mai profunde si marete adevaruri este acela ca avem cu totii un loc egal in trupul lui Hristos.
PAUL: Isus continua „caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic.” (Ioan 15:5). Mi-e teama ca unii s-ar putea feri de un mesaj crestin cu asemenea incarcatura. Deoarece Hristos a spus de asemenea „nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6).
DASKALOS: Ce a vrut Iisus sa spuna prin „Eu sunt calea, adevarul si viata”? (Ioan 14:6). Ce este Hristos? Ce este Logosul? Este Iubire, Intelepciune si Putere.
Acesta este triunghiul sacru: Iubirea universala si neconditionata de deasupra; Intelepciunea inimii si a mintii unificate; si Puterea Binelui care invinge slabiciunea. Ceea ce Hristos le spunea acelora „care au urechi de auzit sa auda” (Marcu 4:23) era faptul ca orice barbat sau femeie care isi foloseste ratiunea, iubirea si puterea intr-un mod corespunzator si Divin este un crestin, indiferent daca se numeste budist, musulman sau este un frate sau o sora de o alta credinta. Iisus a venit ca sa ne elibereze de iluzii, nu ca sa ne asupreasca. De ce a venit? El insusi a spus-o: „Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug” (Ioan 10:10).
PAUL: Practica meditatiei in Occident pare sa fi fost reprimata, daca nu chiar inabusita de anumite forte?
DASKALOS: Acesta a fost cursul lucrurilor, dar sa nu-l vedem ca fiind regretabil. Este ceea ce s-a intamplat. Ceea ce este de deplans este faptul ca atat de multi continua sa simta nevoia sa mearga in Orient, crezand ca vor gasi ceva ce crestinismul nu le poate oferi.
Adesea se intorc mai dezamagiti decat erau inainte sa plece. Crestinismul are totul si ne apartine – este traditia noastra; apartine trupurilor noastre, inimilor noastre si mintilor noastre. Deci, „bea apa din fantana ta, si din izvoarele putului tau” (Proverbe 5:15).
Lui Hristos nu ii pasa cu cat aur au aurit biserica (Matei 23:16-19). Grija lui este fata de ceea ce se intampla in interiorul templului. Biserica este un loc sacru pentru ca demarcheaza o arie sacra, un loc de veneratie. Dar adevarata biserica este forma umana, cu cele trei corpuri. Noi „suntem templul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:16). Inlauntrul nostru se afla sfanta sfintelor, sanctuarul interior, in inima fiecarui barbat si a fiecarei femei. Acest templu nu poate fi nici murdarit, si nici distrus. Mergeti acolo, implorati, rugati-va si lucrati. Hristos este acolo. Va asteapta.
